Mitul micromanagementului. Folosim doar macromanagement?

Ce am observat cel mai des în companii este faptul că, deși există o cultură organizațională promovată, când vine vorba de stilul de management efectiv practicat, se creează o multitudine de sub-culturi în funcție de stilul de conducere al fiecărui manager.

Astăzi disec 2 dintre cele mai des întâlnite stiluri de management: micromanagementul și macromanagementul. Cum arată, când le aplicăm și care sunt avantajele și dezavantajele practicării lor.

Micromanagement-ul, cred că știi și tu, este acel stil de a conduce cu control excesiv asupra angajaților. Managerii care folosesc acest stil, urmăresc îndeaproape fiecare sarcină, cer actualizări constante și deleagă cu greu responsabilități către echipă.

Sunt câteva avantaje pe care micromanagementul le are:

Precizie – obiectivele sunt îndeplinite exact cum dorește managerul

Salvare de timp și bani – se observă rapid greșelile și se corectează imediat

Susține angajații mai puțin experiementati – poate să fie o tranziție lină a unui nou angajat către înțelegerea proceselor companiei  

Sunt în aceeași măsură și dezavantaje ale micromanagementului:

Scade moralul angajaților – pentru anagajatii independenți lipsa de autonomie crează frustrare și stres

Productivitate scăzută – dacă angajații petrec mai mult timp actualizând decât lucrând efectiv, acest lucru are impact pe termen lung în atingerea obiectivelor

Oboseală managerială – managerii pot deveni copleșiți de volumul de muncă dacă încearcă să controleze fiecare detaliu  

În ceea ce privește macromanagement-ul, acesta este tradus în stilul de leadership laissez-fair, adică mai relaxat, deobicei axat pe obiective generale, nespecifice. Și care oferă libertatea de decizie echipelor asupra felului în care obiectivele sunt atinse. Managerii care adoptă acest stil au încredere în angajați și intervin doar când este necesar.

Avantaje ale macromanagementului

Creste autonomia și dezvoltarea angajaților – dacă aceștia sunt împinși să găsească propriile soluții și metode de lucru, le crește nivelul de autonomie, de maturitate emoțională, chiar și încrederea în expertiza lor. Un angajat autonom devine un angajat mai înclinat să contribuie la dezvoltarea pe termen lung a companiei.

Stimularea inovației – permitandu-le angajaților să găsească singuri soluții, aceștia pot veni cu idei noi în afara ariei de expertiză a managerului.

Îmbunătățește motivația – responsabilizarea și încrederea oferită cresc nivelul de satisfacție și loialitate față de lider și companie.  

Dezavantajele macromanagementului  

În lipsa unei direcții clare oferită de obiective măsurabile, angajații pot deveni confuzi.

În cazul oferirii de autonomie, dacă angajații nu sunt destul de pregătiți pentru asta, rezultatele vor fi sub performanță.

Dificultate în observarea problemelor – liderii pot observa problemele doar atunci când devin critice.  

Eu cred că niciun stil de management nu este universal valabil. Cred că se aplică în funcție de context, de cultură, de industrie, de tipul de echipă și chiar pe fiecare membru al echipei în parte.

Când folosesc eu micromanagementul ?

Când am un angajat nou în echipă. Când este în perioada de on-boarding, adică de integrare în noua echipă. Să fiu mai aproape de noul angajat, am observat că le oferă un grad ridicat de siguranță psihologică. La urma urmelor, fiecare dintre noi suntem timorați la început de drum și să avem liderul mai aproape de noi poate face diferența dintre o integrare cu succes și una dezastruoasă.

Îl mai folosesc în situații critice. Când este o greșeală de îndreptat sau un proiect de mare anvergură și cu un termen limită strâns. Însă chiar și așa, îl aplic cu tact astfel încât să nu produc mai multă presiune decât este deja datorită urgentei.

Se mai aplică în industrii strict reglementate: cum ar fi medicina sau aviația. În cazul unei medic rezident chirirurg, nu îi poți oferi autonomie ca să fie creativ. Dacă s-ar întâmplă asta, cel mai probabil am avea mult mai multe decese. De aceea acolo sunt proceduri stricte și micromanagement .

  În schimb, macromanagementul îl folosesc în cazul echipei experimentate și autonome. Profesioniștii cu experiență lucrează mult mai bine când li se oferă libertate. Iar ca industrii, în marketing și IT beneficiază de un cadru mai flexibil, iar acolo chiar este nevoie să îi impulsionez către autonomie.

ȘI este bun și pentru creșterea motivației: când oferi angajaților autonomie sunt înclinați să găsească soluții de automatizare care să le permită să ia și alte sarcini din dorința de avansare și promovare.  

Având norocul să conduc echipe și să mentorez lideri  din mai multe industrii și culturi, pot să spun că este nevoie de o combinație de macromanagement și micromanagement.

Știu că este trendul de a urî micromanagementul în totalitate.

Însă ce am observat eu, este că trebuie să aplic diferite stiluri de management nu numai în funcție de industrie sau cultură, ci și în funcție de angajat.

Sunt profesioniști care performeaza perfect în micromanagement fară a simți extra stres, și alții autonomi care performeaza perfect cu macromanagement.

În concluzie, eu cred că rolul unui lider este de a găsi un echilibru sănătos între autonomie și control, astfel încât echipa să performeze la nivel înalt.